O experienta turistica desavarsita: 'Italian Days Food Experience'

Nu stiu de ce, dar am chef sa va impartasec un review facut de mine pe amfostacolo.ro despre o experienta desavarsita avuta anul trecut :) Iata:

“Italia fiind tara de care noi nu ne putem satura oricat de des am vizita-o, anul acesta am planificat cu ocazia aniversarii a 10 ani de casnicie, o a doua Luna de miere, de data asta in nord-vestul "cismei". Pornind de la dorinta de a-i oferi sotiei o surpriza extraordinara, pe langa vizitarea Venetiei o zi intreaga, am conceput un sejur de patru nopti, cu punct central Bologna, in care sa vizitam San Marino si Rimmini, apoi Venetia, iar in a treia zi plina am contractat cel mai grozav Tur gastronomic din Emilia-Romagna fiindca stiam ca vom fi obositi si ne-ar fi prins bine sa fim "purtati" si sa se aiba grija de papilele noatre gustative toata ziua, fara sa mai miscam un deget. Nici nu mai stiu cum am aflat de acest tur, cert este ca miliardele de stele si aprecieri gasite pe site-urile de specialitate au insemnat un puternic stimulent pentru risc. Daca aici includ si "amenintarile" organizatorilor postate pe site-ul propriu, cum ca vom avea partea de o "FOOD COMA", atunci am zis: clar DA!

Astfel, in penultima zi, am avut programat cu 5 luni inainte, acest tur gastronomic in regiunea Bolognia-Modena-Parma. Numele lui oficial este "Italian Days Food Experience". Genial!
Italian Days Food Experience este organizat si sustinut de Allesandro, un italiano vero si a fost cea mai antrenanta si mai informativa si mai distractiva si mai plina de farmec gustativ experienta pe care am trait-o noi, ca si turisti in alta tara. Ne-au plimbat la fabricute de Parmigiano Regiano, de Aceto balsamico si de Prosciutto, iar dupa fiecare vizita ni s-au intins mese cu kile de parmezan-uri cu maturitati diferite sau feluri de prosciutto, vinuri la greu, incepand cu 09 dimineata  si altele de pe la fermele din zone. Am fost cam 8 cupluri din toate colturile Lumii: din Australia, din Hong-Kong, din Malta, din SUA, din Scotia si albi, si migdalati si negri si gay.

Acum stim sa facem diferenta intre produsele astea cand le vedem la raft, intelegem de ce sunt diferentele de preturi. Acum am aflat ce inseamna cu adevarat o stampila "Denominazione di origine protetta". Aceasta marca DOP se regaseste pe parmezanul, pe sticlutele de aceto balsamico si pe prosciutto, care provin strict din regiune, care indeplinesc niste conditii drastice de fabricatie si de maturare. In fiecare dintre domenii exista cate o comisie formata din doar 5 membrii in toata Italia care aplica aceasta stampila.

Fapt interesant: pentru Aceto balsamico DOP sunt doar 300 de familii care pot fabrica si pastra "bateriile" cu produs (fiecare baterie este formata din 6 butoaie si apartine unei familii). In magazine se gaseste aproape numai Aceto balsamico di Modena IGP care este invechit minim 60 de zile, iar daca scrie pe el "invecchiato", atunci are maxim 3 ani. Ala adevaratul, DOP, este invechit minim 12 ani si costa pe masura. In sfarsit, am gustat din toate variantele si pot spune ca nu au nici o legatura cu ce mai gustasem pana atunci. O baterie se mosteneste din generatie in generatie. Exista baterii si de peste 100 de ani. Aceto balsamico se scoate doar din butoiul cel mai mic. Sistemul este urmatorul: in fiecare an se umple echivalentul evaporat din cel mic, cu aceto din cel de dinaintea lui. Operatiunea se repete asa in sens invers, pana la cel mai mare, care contine totdeauna sucul de struguri cel mai nou.

De peste tot am cumparat produse la preturi fantastice, comparativ cu cele din magazine, insa un Aceto DOP nu am luat, fiindca totusi... putin bun-simt.

La fel asi putea povesti si despre parmigiano si despre prosciutto, dar deja e prea mult si stiu ca oricum toate detaliile am vrut sa le mentionez mai mult pentru mine, ca sa nu uit in viitor.

Ei bine, dupa 6-7 ore de plimbari "la tara", de mese copioase si de litri de vin, dusi fiind cu capul deja  si imbuibati... ne-a dus Allesandro unde credeti? La masa de pranz  Intr-un satuc frumos, la o trattoria tinuta de o familie. Nu mai intru in detalii fiindca probabil va inchipuiti ce a urmat, dar vreau sa-mi amintesc ca toate felurile de paste erau pregatite de batrana de 87 de ani ajutata de fie'sa de 68, iar de vinuri si sosuri si fripturi s-au ocupat nepotul lor si sotia lui.

In masina, in drum spre hotel, nu ma puteam gandi decat la un prieten, care mereu mi-a spus ca in Italia nu ai ce manca Ramane prietenul meu.

Organizatorii se respecta si respecta la randul lor pe toti clientii. Te anunta inca din corespondenta pe care o poarta cu tine la contractarea turului ca acesta, prin natura lui, modul de desfasurare si atmosfera creata de catre Allesandro, nu se adreseaza fitosilor, ci doar celor care vor sa se simta bine si sa traiasca bine 12-13 ore din viata. Dimineata te iau din fata hotelului si tot acolo te aduc seara inapoi. Transportul se face cu van-uri Mercedes impecabile si de cand intri pe mana lor, nu mai ai nici o grija de nici un fel, doar sa te simti bine si la asta se pricep extraordinar, credeti-ma! Pretul nu e de colea, dar nu cred ca vreodata am cheltuit cu mai mare folos pentru o distractie suma de 300 euro pentru doua persoane.

Desi a fost de-a dreptul superb atat in San Marino, cat si in Venetia...neturistica pe care am vizitat-o in liniste (da, se poate si exista!), acest Tur va ramane pe viata o amintire si un lucru GENIAL, pe care l-am facut!

Parmezan pe saturate, cineva? Patru feluri de Paste autentice, cineva? Vin de Abruzzo, cineva? Poate ceva felii de prosciuto, cineva? Fructe culese cu mana ta din gradina, ceva paine aburinda si salam tare tipic italienesc de la ferma, cineva? Friptura de iepure, cineva? Sau poate niste gogosele cu gem de casa facute de cele doua bunice, cineva?"